Rivalitatea dintre frați – review sincer din viața unei mame de doi copii

Încă de când eram însărcinată cu David, am fost conștientă că rolul meu de mamă înseamnă mai mult decât să îl hrănesc și să îl îmbrac. Urma să aduc pe lume un pui de om minunat, care merită o mamă informată. Așa că am început să citesc multe cărți de parenting, cu dorința sinceră de a fi cea mai bună mamă pentru copilul meu.

A fi părinte este, cu adevărat, o artă – dar și o știință pe care o învăț zi de zi, acum umăr la umăr cu David și Nicolas. Iar viața cu doi copii m-a învățat rapid că teoria este valoroasă, dar practica… este cea care te formează cu adevărat.

Una dintre aceste cărți este Rivalitatea dintre frați de Adele Faber și Elaine Mazlish – o carte esențială pentru orice părinte care vrea să înțeleagă și să gestioneze corect conflictele dintre frați.

Autoarele sunt cunoscute și pentru cartea ”Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească”, pe care o recomand din suflet tuturor părinților interesați de educație parentală modernă și comunicare eficientă cu copiii.

Când am citit această carte prima dată, David nu avea încă un frățior. Între timp, viața mi-a oferit ocazia perfectă să pun în practică tot ce am învățat – pentru că acum îl are pe Nicolas. Dacă atunci aplicam tehnicile în conflictele de la locul de joacă sau în interacțiunile cu alți copii, astăzi le aplic zilnic, acasă, în relația dintre frați.

Cartea a devenit, de-a lungul timpului, o adevărată resursă de bază pentru părinți. Este una dintre acele cărți de parenting care nu doar te inspiră, ci chiar te ajută să vezi schimbări reale în relațiile dintre copii. Ea oferă o perspectivă clară asupra rivalității dintre frați și propune soluții practice pentru o familie mai echilibrată și mai armonioasă.

Îndemnul autoarelor este simplu și extrem de valoros:

Ajută-ți copiii să se înțeleagă, ca să poți avea și tu o viață mai liniștită.

De asemenea, cartea te învață cum și când să intervii în certurile dintre copii și, mai ales, cum să încurajezi cooperarea între frați fără să forțezi lucrurile.

Cartea este structurată în șapte capitole:

• Frați și surori – trecut și prezent
• Până când resentimentele ies la iveală
• Pericolele comparării
• La fel înseamnă mai puțin
• Rolurile fraților
• Când copiii se bat
• Împăcarea cu trecutul

Se bazează pe studii și exemple reale, culese din experiențele multor părinți, ceea ce o face ușor de înțeles și, mai ales, ușor de aplicat în viața de zi cu zi.

Ce am învățat cu adevărat (din viața reală, nu doar din carte)

Când David era mic, nu avea frate. Astăzi îl are pe Nicolas. Și diferența dintre teorie și practică a devenit… zgomotoasă.

Conflictele dintre ei nu sunt excepții. Sunt zilnice:
– cine a avut primul jucăria
– cine stă mai aproape de mine
– cine a primit mai mult

Și aici vine revelația:

Problema nu este conflictul. Problema este cum reacționăm noi, părinții.

Cartea asta nu te învață să oprești certurile. Te învață să nu le agravezi.

Un capitol care mi-a atras în mod special atenția este cel despre conflictele dintre copii. Acolo, autoarele vorbesc nu doar despre certuri, ci mai ales despre tendința noastră, ca părinți, de a eticheta copiii și de a le atribui roluri.

Greșeala subtilă care distruge relația dintre frați

Din reflex, mulți părinți etichetează:

– David e mai sensibil
– Nicolas e obraznic
– Tu ești mai mare, trebuie să înțelegi
– Tu ești mic, nu știi

Par inofensive, dar aceste etichete pot deveni limitative și pot influența modul în care copiii se percep pe ei înșiși.

Etichetele devin identitate.

Așadar, este posibil să construim relații autentice în familie, fără etichete și fără roluri impuse?

Da. Iar noi, părinții, avem un rol esențial în acest proces de educație și dezvoltare emoțională a copiilor.

În primul rând, este important să evităm să intervenim excesiv în relația dintre frați, să nu judecăm și să nu luăm partea unuia dintre ei. Chiar dacă instinctul ne împinge să rezolvăm rapid conflictul, uneori cea mai bună intervenție este ghidarea, nu controlul.

Copilul nu mai alege cine este. Joacă rolul pe care i-l dai.

Principiul care schimbă tot

Autoarele propun o idee simplă, dar radicală:

Nu trata copilul după cum este azi.
Tratează-l după cum vrei să devină.

Asta înseamnă:

Nu reacționezi la comportament. Modelezi caracterul.

Cum aplic asta între David și Nicolas

Situație reală:

Nicolas: Dă-mi jucăria! Ești rău!
David: Nu! E a mea!

Reflexul vechi: Stop! David, dă-i jucăria, e mai mic!

Reflexul nou:

Mă adresez lui Nicolas:
Încearcă să-i ceri altfel. Vei fi surprins cât de cooperant poate fi fratele tău.

Apoi către David:
Știu că ești genul de copil care știe să împartă.

Observi diferența?

Nu am impus. Am ghidat. Am proiectat în ei o versiune mai bună a lor.

Este, de fapt, o schimbare profundă de perspectivă. Totul începe cu noi – cu felul în care alegem să vedem și să vorbim despre copiii noștri.

Toți copiii se nasc cu trăsături diferite, dar noi, părinții, avem puterea de a le influența, de a le ghida și de a le susține dezvoltarea emoțională și comportamentală.

De multe ori, fără să ne dăm seama, le atribuim roluri care le pot limita încrederea în sine. Dar, la fel de bine, îi putem ajuta să își descopere potențialul și să crească fără etichete, fără comparații și fără limite impuse din exterior.

Din experiența mea de mamă de doi băieți, pot spune că rivalitatea dintre frați nu dispare, dar poate fi transformată. Cu răbdare, consecvență și puțină conștientizare, conflictele devin oportunități reale de învățare – atât pentru copii, cât și pentru noi.

Întrebări care te schimbă ca părinte

Întreabă-te sincer:

• Ce fel de oameni vreau să devină copiii mei?
• Ce valori și  calități vreau să le întăresc zilnic?
• Cum vorbesc eu cu ei în momentele dificile
• Cum pot contribui, prin reacțiile mele zilnice, la formarea lor?

Pentru că exact acolo se construiește viitorul lor.

Ce schimbare mentală trebuie să facem ca părinți

Adevărul incomod:

Copiii nu sunt problema. Reacțiile noastre sunt.

Dacă vrei copii echilibrați, începe cu tine.

– Nu interveni excesiv
– Nu judeca
– Nu lua partea nimănui
– Nu compara

Pare simplu. Este greu. Dar funcționează.

Ce m-a învățat viața cu doi băieți

1. Conflictul este inevitabil, dar nu este periculos
2. Rivalitatea nu distruge relația – favoritismul o face
3. Copiii au nevoie de ghidaj, nu de arbitru
4. Energia lor trebuie direcționată, nu reprimată

Și poate cel mai important:

Nu crești copii perfecți. Crești oameni în devenire.

Concluzie

Cel mai frumos cadou pe care îl putem oferi copiilor noștri este propria noastră evoluție ca părinți.

Voi încheia această recenzie a unei cărți de parenting cu adevărat valoroase cu un gând care mi-a rămas în minte și care, cred eu, spune totul despre relația părinte–copil.

” Un om este un om, indiferent cat este de mic” Elefantul Horton (Dr.Seuss)

Multumesc ca ai ales sa urmaresti blogul meu. Daca ti-a placut articolul meu, si crezi ca merita sa fie citit de catre mame, tati si de ce nu, de catre bunici, te rog da-i un share pe Facebook.