,,Meseria” de parinte se invata, iar eu ma straduiesc in fiecare zi sa imi imbunatatesc comportamentul de parinte constient.
Da, sunt o mama constienta, dar sunt si om la randul meu, iar cand nu ma ridic la nivelul propriilor mele asteptari, (mi se intampla), ma auto-educ sa fiu mai buna si mai blanda cu mine. Daca copiii nostri merita a o mia sansa, o meritam si noi cu prisosinta. O mama constienta, daaaa, dar NU perfecta!
Mi-am asumat rolul de parinte constient, ma straduiesc sa fiu mai buna decat ieri, iar in tot acest timp am invatat un lucru important, poate ca cel mai important de pana acum – pentru a fi o mama buna NU trebuie sa fiu perfecta! Am inteles acest lucru tarziu, dupa aproape 2 ani si un pic de „mamicie” dar stiti cum se spune: Mai bine mai tarziu decat niciodata!
Imi aduceam multe critici, ma judecam pentru orice comportament ce nu imi iesea ca la carte, nu imi iertam usor furia si niciodata nu era de ajuns pentru mine ce faceam zi de zi cu David. Doream sa fac totul perfect in fiecare zi. Nu e rau sa vrei sa fii mai bun in fiecare zi, dar trebuie sa inveti sa te evaluezi corect, sa te apreciezi pentru eforturile depuse si sa traiesti momentele prezente cu daruire suta la suta. Drumul conteaza mai mult decat destinatia!
Mi-am dat seama cat de greu imi era sa empatizez cu propriile nevoi. Traiam un conflict intre ascultarea empatica a nevoilor copilului meu si ascultarea de SINE. Aveam nevoie sa ma ascult empatic chiar si pe mine……nu doar pe copilul meu, sa imi ascult nevoile, ca sa pot empatiza total cu copilul meu.
Daca in relatia cu David, reuseam sa fiu constienta de nevoia lui de empatie, in relatia cu nevoile mele nu constientizam acest lucru. Citeste mai multe despre rolul parintelui constient.
Ma auzeam mereu spunand: „De dragul copilului, trebuie … sau nu trebuie …”.
Da,…..cu aceasta sintagma pe buze „pentru binele copilului”, uitam de noi si de nevoile noastre emotionale si inconstient ne aplecam total asupra copilului, crezand ca doar asa vom fi cei mai buni parinti.
Cand nu reuseam sa ma ridic la asteptarile mele, simteam un puternic sentiment de inadecvare, frustrare si rusine. Ma judecam aspru si imi repetam mereu in minte ca NU FAC DE AJUNS.
Relatia parinte – copil poate fi dificila uneori, iar acest lucru trebuie acceptat ca atare. Parentingul se invata umar la umar cu copilul. Nu exista un manual dupa care sa invatam „mot-a-mot”. Echilibrul interior este primul pas pentru a incepe sa facem schimbari in viata noastra de parinte. Doar asa vom reusi sa fim parinti mai buni. Parinte fericit – Copil si mai fericit!
Convingerile mele de mama constienta ce m-au ajutat sa ma inteleg si sa accept ca „Imperfect inseamna de fapt Perfect”.
- Conflictul face parte din procesul de invatare, este un joc obligatoriu pentru dezvoltarea unei relatiei armonioasa si sanatoasa emotional cu David!
Conflictul este o parte din procesul de crestere si nu trebuie vazut ca pe un inamic. A sti cum sa ramai in conflict inseamna sa stii sa negociezi, sa ințelegi punctul de vedere al celuilalt, sa redefinesti limitele, in raport cu varsta copilului si sa predai toate aceste lucruri (managementul conflictului), prin propriul exemplu. Suntem un exemplu pentru copiii nostri, si tot ce vad la noi, ei absorb ca un burete!
- Timpul petrecut cu David este o chestiune de calitate și nu doar de cantitate
Cum petrec timpul cu copilul meu? Pot sa-mi pastrez atentia asupra momentului prezent sau incerc sa scap distragandu-ma cu telefonul mobil? Pot sa ma joc cu copilul meu? Pot intra in lumea lui? Exista un timp pe care il petrec exclusiv cu el?
Cum ne petrecem constient timpul cu ei, este cel mai important, nu timpul efectiv. Din pacate, timpul petrecut cu copiii nostri este scurt, mare parte din timp o petrecem la munca, este o realitate dura, nu putem schimba asta, insa putem sa ne intrebam cat de implicati suntem in acest timp limitat de stat cu copilul.
Pe mine aceasta convingere m-a ajutat sa constientizez relatia cu copilul meu, sa il inteleg, sa ma inteleg pe mine si sa imbunatatesc timpul petrecut alaturi de David!
- Ascultarea si nevoia de acceptare a nevoilor mele si ale lui David
Ascultarea este esentiala pentru a intelege ce ni se intampla si cum reactionam. Incapacitatea de a satisface nevoile copiilor deriva adesea din incapacitatea de a asculta si nu suntem intotdeauna constienti de acest lucru.
Relatia parinte – copil vine la pachet cu nevoi specifice fiecaruia. Este necesar sa le intelegem si sa le acceptam ca atare si sa nu ne auto-flagelam daca nu reusim sa fim perfecti.
Ascultandu-mi nevoile si acceptand nevoia mea de o pauza cand simt ca imi pierd rabdarea, m-a ajutat sa ma echilibrez emotional. Imi accept conditia de parinte cu nevoi omenesti si IMPERFECT. Este OK sa nu fim mereu OK.
Am invatat sa imi constientizez emotiile, sa respir adanc cand ma simt tensionata si sa fac ceva ce-mi place, pentru a ma detensiona si a putea experimenta placerea si plinatatea vietii cu adevarat.
Draga mama constienta, pornind de la noi insine, de la constientizarea de sine, vom ajunge sa recunoastem ca suntem cei mai buni parinti pentru copiii nostri.
Ascultand cu adevarat nevoile copilului, ascultand empatic, cu siguranta vom face o alianta mai buna, atat cu noi, cat si cu copilul nostru, caci profesia de parinte este una dintre cele mai importante, si mai provocatoare! Mai multe despre relatia armonioasa parinte-copil.
Sursa foto: unsplash.ro
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
