Ma plimb pe strazile dintre blocurile cartierului nostru aglomerat…..cu David de-o mana, iar el pe bicicleta lui fara pedale, da tare din picioare si ma trage de mana…..”Sa fugim mami, sa facem o culsa”!
Simt miros de tei inflorit!!! Inchid ochii si imi revad copilaria la tara, la bunicii mei dragi, pe ulita satului, fara bicicleta, caci nu aveam posibilitati prea mari, dar eram libera si fericita. Nu eram ingradita de nimic, nu ma tragea nimeni de mana pentru ca treceau masini sau alte pericole.
Ma uit la puiul meu si imi pare atat de rau ca el nu va avea posibilitatea sa simta mirosul aerului de tara, sa traiasca cu adevarat libertatea deplina pe care am trait-o eu in curtea mare si plina de salcami a bunicului meu.
Iubeam casa bunicilor, au fost parintii mei, prietenii mei, confidentii mei, iar ei ma iubeau neconditionat….ma iubeau orice as fi facut….! Bunicul meu, era mandru de casa lui, o construise impreuna cu mamaie, cu mainile lor…..caramida cu caramida, faurita cu dragoste si truda. Imi amintesc cum mamaie ingrijea casa in fiecare an, lipea si varuia casuta ei draga!
Bunicul meu era un om simplu, fara scoala, modest si cumpatat! Dar la un singur lucru nu era cumpatat, in a ne oferi iubirea lui, intelegerea si rabdarea lui. Povestile lui, amintirile lui din armata, mi-au ramas intiparite in minte. Obisnuia sa ne povesteasca mie si surorii mele despre momentele in care a cunoscut-o pe mamaie, cum a luat-o acasa, cum au construit casa si au plantat copacii roditori din livada.
Bunicul meu era cel mai jucaus bunic. Imi amintesc cu drag de glumele lui si povestile lui inventate, la care chicoteam complice! Radeam la povestile lui….glumea cu noi si ne povestea in gluma cum a “furat-o” pe mamaie de acasa…..si cum la lumina zilei a vazut-o neagra si mica…ca o “tigancusa”, doar ca i s-a facut mila de ea si a oprit-o cu el. Mamaie chicotea si ii raspundea mereu razand cu aceiasi replica: “Fugi de aici, esti om batran….si fara minte! Copiii chiar te cred”! Citeste mai mult despre relatia speciala cu bunicii mei.
Daviducu meu nu are un bunic, si nu va avea oportunitatea sa cunoasca viata la tara, cu libertatea ei si bucuria campurilor pline de iarba si flori, gata de explorat. Nu mai are nici macar libertatea de miscare afara, caci strazile sunt pline de masini, parculetele inchise, iar el este un copil energic cu dorinta de miscare, un copil vesel si autonom! Il tin de mana strans sa nu o zbugheasca dupa curiozitati ce l-ar putea pune in pericol.
David nu are un BUNIC, dar are doua BUNICI, care il iubesc pana la cer si inapoi! Ce importante sunt momentele petrecut cu bunicii, sunt clipe memorabile, pe care copiii si le vor aminti si peste ani!
Iar eu sunt dovada vie a acestor momente traite si retraite in amintirile mele, de mii de ori! Bunicii au un rol important in viata nepotilor, intre ei se creeaza o relatie speciala, UNICA, pe care doar bunicii o pot lega cu copilul.
Iubirea neconditionata si dragostea nemarginita, leaga si mai strans relatia bunic-nepot. Bunicii au mai multa rabdare cu nepotii decat au avut cu copiii lor, sunt mult mai indulgenti la “prostioarele nepotilor” si traiesc fiecare moment alaturi de copil cu bucuria copilariei de odinioara!
Bunicii sunt un izvor nesecat de bunatate si voie buna, cu zambetul pe buze la vederea nepotilor si gata sa ii ocroteasca sub bratele lor! Nu voi uita niciodata zambetele bunicilor mei cand ne vedeau intrand pe poarta, acel zambet si lacrimile de bucurie din ochii lor!
Bunicul meu era un munte de bunatate, rabdare, intelegere si cel mai important, era prietenul meu. Ii impartaseam adesea secretele mele, iar el cu o rabdare imensa, ma asculta oricat si oricand. Bunicii sunt o adevarata enciclopedie, cu experienta viatii. Ei au o multime de informatii si povesti de impartasit si toate acestea nu se pot invata in nicio scoala din aceasta lume!
Din pacate nu toti copiii sunt norocosi sa aiba bunici implicati, dar daca sunteti norocosi si aveti parinti in viata, bunici iubitori pentru copiii vostri, lasati-i sa creeze acea legatura speciala!
Lasati bunicii sa ii rasfete cum stiu ei mai bine, e dreptul lor de bunici si dreptul copilului sa fie rasfatat!
De mult ori o surprind pe mama mea, uimindu-se de cine stie ce lucru facut de David, la care ea reactioneaza cu o bucurie copilareasca, iar David este mandru tare! Sa le multumim bunicilor pentru implicarea lor in viata copiilor nostri, nu sunt responsabili sau datori sa ne creasca copiii, dar o fac din atata dragoste pentru nepoti!
Sunt atat de recunoascatoare pentru ajutorul si implicarea bunicelor in viata lui David! “Multumec Buni!” , Multumec Mamaie”! – Cum zice David! Citesti mai mult despre conectarea cu copilul.
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
