Instinctul matern se dezvolta inca de cand bebe este in burtica, cand viitoarea mamica incepe sa fie atenta la stilul de viata si la nevoile de dezvoltare sanatoasa ale fatului. Sarcina te face mai sensibila decat de obicei, iar aceasta sensibilitate nu te mai paraseste mult timp dupa nastere.
Iubirea pentru copii o am din totdeauna, imi amintesc ca eram un magnet pentru toti copiii prietenilor. Eu m-am hotarat tarziu la un copil, am asteptat sa imi pun la punct anumite aspecte ale vietii ce le doream realizate de mult.
Uitandu-ma in urma, cred ca am procedat bine asteptand momentul potrivit pentru a deveni mama. Nu stiu cat de echilibrata si impacata as fi fost daca nu as fi avut satisfactia ca m-am realizat in toate aspectele vietii. Sunt o fire care accepta cu greu schimbarea, ma adaptez destul de greu la nou si tot ce imi doresc este siguranta.
Sunt convinsa ca aceste sentimente, trairi, emotii, isi au izvorul undeva in copilaria mea. Frica de necunoscut, de separare, am simtit-o de mic copil, si s-a resimtit apoi asupra relatiilor toxice pe care le-am trait si acceptat in viata mea.
Maternitatea a fost o schimbare majora pentru mine. Daca sarcina a fost una usoara si venirea pe lume a bebelusului David a fost magica, nu pot spune acelasi lucru si despre primele zile, luni acasa cu bebe mic. Maternitatea m-a lovit ca un bumerang.
Sotul meu mi-a cumparat doua carti stufoase “Mama si copilul”, pe care le-am citit in timpul sarcinii, pe langa o documentare temeinica pe internet despre nastere, bebe, somn etc. Dar cum realitatea bate filmul, am fost lovita de fix invers decat citisem. Cartile vorbeau la general de bebe in primele luni, de somn lung si odihnitor, de alaptare simpla in pozitii comode etc.
Realitatea avea sa fie alta pentru mine, inca din primele ore de la nastere. Daca in maternitate nu am resimtit oboseala, din cauza adrenalinei si fericirii maxime pe care o simteam, cand am ajuns acasa, m-am pus pe plans. Am plans vreo luna continuu. Sotul imi spunea ca am depresie postnatala si ca este normal din cauza hormonilor, citisem despre asta si speram ca eu sa nu trec prin asta. Insa oboseala acumulata cu bebe David care nu dormea mai mult de 30 de minute legate ziua, iar noaptea nenumarate treziri, m-au impins catre depresie postnatala.
Nimeni nu iti spune cat de grea poate fi maternitatea fara un ajutor, cat de grea poate fi alaptarea, nu mi-am imaginat ca imi voi vedea sanii sangerand cu ragade si totusi cu o putere de fier, stangand din dinti, am continuat sa imi hranesc la san bebelusul de cateva zile.
Nimeni nu mi-a spus ca voi avea puterea sa pompez luni la rand, laptic magic pentru bebelusul meu, ce refuza cu desavarsire sanul dupa ce a primit biberon. Nimeni nu mi-a spus ca somnul nu imi va mai fi somn si voi dormi cu grija puiului meu, verificandu-l toata noaptea pentru a vedea daca respira!
Nimeni nu mi-a spus ca nu voi mai putea avea seara mea de relaxare, ca nu voi mai putea bea o cafea in liniste dimineata, cu atat mai putin sa urmaresc serialul preferat. Nimeni nu mi-a spus ca voi fi totul pentru copilul meu, MAMA, mai presus de bine si de rau. Ca voi prefera sa stau acasa cu copilul meu chiar si atunci cand sotul va dori sa iasa. Nimeni nu mi-a spus ca spalatul pe cap in primele luni va fi un lux, iar mai apoi sa nu mai poti face dus neinsotita de copil. Nimeni nu mi-a spus ca nu va exista nimic mai presus decat zambetul copilului meu fericit!
Si….. chiar de mi-ar fi spus multe mame toate aceste lucruri, nu le-as fi inteles….poate nu le-as fi crezut…. Pana sa devin mama, aveam atat de multe idei si sfaturi de dat…iar cand am devenit mama, mi-am dat seama ca sfaturile celor din jur mai mult ma incurca decat ma ajuta.
De curand am auzit fraza: „in spatele unui fiu fericit se afla o mama obosita” cat adevar se afla in aceaste cuvinte! Pentru ca, DA, in spatele copilului fericit, zambitor, senin si fara frica de nou, se afla cu siguranta, o mama ce duce o munca grea, cea mai grea munca din cate a existat vreodata, meseria de parinte, munca care de multe ori, trece neobservata.
Nimeni nu stie noptile pe care le-am petrecut treaza langa copilul cu febra, lacrimi de epuizare, munca depusa pentru un pranz cald si gustos care ajunge sa se transforme tot in lapte si paine, caci nu vrea altceva nici in ruptul capului.
De multe ori m-am simtit epuizata, incercand sa le fac pe toate si ajungand sa nu mai pot adormi de oboseala.
Spunand cat de obosita te simti si cat de obositoare poate fi rutina zilnica cu copilul, nu inseamna ca iti urasti viata de mama, inseamna doar ca ai nevoie sa fii ascultata….auzita..inseamna ca esti doar obosita mama minunata! Iar simpla ascultare empatica din partea celor dragi, va face minuni!
Da, maternitatea este uneori grea, dar merita tot efortul. Iubirea si grija mamei nu are margini!
Putere si rabdare multa, mamici curajoase! Citeste mai mul despre relatia mea de parinte constient cu Daviducu, puiul meu.
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
