Echilibrul catre o relatie armonioasa cu ai nostri copii!

Educația este o adevărată artă, arta pe care o preluăm de la părinții noștri și o dăm mai departe copiilor noștri. Dar oare ceea ce am preluat de la părinții noștri ne va ajuta în dezvoltarea unui copil independent și responsabil? Ne va ajuta să descoperim personalitatea copilului și să-i dezvoltăm potențialul fără a-i tăia aripile și fără a-l împiedica să se dezvolte sănătos din punct de vedere emoțional?

Cum facem asta? Ce metode educaționale să alegem? Auzim de parenting și ne întrebăm ce o mai fi și asta. Oare eu am nevoie de cursuri de parenting? Nu ar trebui să știu cum să îmi cresc copilul? Doar este copilul meu și eu știu cel mai bine, nu?

Recompense sau pedepse? Reguli sau libertate? Acestea au fost întrebările mele de îndată ce am devenit părinte. Sunt convinsă că multe dintre aceste întrebări au fost și pe buzele voastre, mame conștiente și dornice de a schimba generația copiilor noștri într-o generație independentă, responsabilă și, mai ales, sănătoasă emoțional.

Vă prezint câteva lucruri pe care eu le-am descoperit în cursurile de parenting și în cărțile pe care le-am parcurs și citit, care sper că vă vor ajuta și pe voi, proaspeții părinți, în a găsi echilibrul către o relație armonioasă cu ai voștri copii.

Siguranță și conectare cu copilul în fiecare zi

Familia este locul în care te retragi în siguranță, lumea în care trebuie să te simți cel mai în siguranță, să fii confortabil cu membrii familiei tale. Liber să îți exprimi părerile, gândurile, dorințele și în care nu ești judecat pentru emoțiile tale.

Copiii au nevoie să le fie respectate și acceptate sentimentele. Doar așa se vor simți în siguranță și vor fi deschiși către comunicare cu părinții lor.

Am scris mai multe despre importanța validării sentimentelor copiilor noștri.

Oprește-te pentru 10 minute din tot ce faci și acordă-i atenția ta în fiecare zi. Conectează-te fizic cu copilul tău, fii empatic la frustrările lui și mai ales asigură-l de toată siguranța și iubirea ta. Doar așa vom reuși să avem o relație armonioasă cu ai noștri copii.

Copiii au nevoie de aprobare, să știe că îi vedem, îi înțelegem, că nu-i judecăm, că îi apreciem și mai ales că le apreciem progresul pas cu pas. Un simplu BRAVO nu este suficient, trebuie însoțit de o descriere cât de mică pentru a-i arăta că suntem atenți la el.

Reguli ferme, dar NU cu „nu”-uri în exces

„Nu” trebuie să aibă scopul de a construi stima de sine a copilului și nu să ducă la distrugerea ei. „Nu” nu trebuie să fie excesiv. Stabiliți reguli clare, de comun acord, reguli ce țin de siguranță și valorile familiei.

Stabiliți reguli rezonabile în funcție de vârsta copilului. Fiți perseverenți și asigurați-vă că aceste reguli sunt respectate. Nu cedați din cauza epuizării. Copiii știu să valorifice aceste momente slabe ale părinților și insistă până obțin un DA.

Când spui NU copilului, nu te mai răzgândi asupra lui. Am scris pe larg un articol despre când și cum spui NU copilului.

Copiii nu sunt lipsiți de libertate dacă au reguli clare, ei vor fi liberi în limite pre-stabilite, pentru a-și dezvolta abilitățile de autonomie și independență.

Copiii vor fi mai motivați să asculte regulile dacă înțeleg sensul acestora. Așadar, vorbește-le despre importanța respectării regulilor familiei.

Copiii crescuți fără reguli riscă să ajungă adolescenți rebeli, convinși că pot face orice vor, fără să suporte consecințele faptelor lor. Iar când se vor întâlni cu greutățile vieții, se pot simți dezorientați, nepregătiți și incapabili să facă față obstacolelor.

Respectul de la mic la mare

Respectul este cuvântul-cheie în creșterea copiilor. Un părinte trebuie să se comporte respectuos față de toți ceilalți membri ai familiei, de la mic la mare.

Copiii sunt tratați cu respect de părinți, sunt ascultați, iar sentimentele lor sunt tratate cu respect. Exemplul îl dau în primul rând părinții prin comportamentul lor respectuos față de copii.

Copiii învață respectul, respectând la rândul lor, dacă sunt tratați cu respect.

Cerem scuze și iertăm

Într-o familie există conflicte, dar modalitatea prin care facem față stresului și dificultăților de zi cu zi ne va consolida relația cu copilul sau nu.

Familia nu este perfectă, a greși este uman, și fiecare membru al familiei este pasibil de a greși.

Capacitatea de a cere scuze sincere și de a repara greșeala, discuțiile constructive și găsirea de soluții împreună sunt metode sănătoase de gestionare a momentelor dificile dintre membrii familiei.

Chiar și părinții trebuie să-și ceară scuze dacă greșesc.

Umorul în familie

Umorul este cel care ne ajută să trecem mai ușor peste situațiile dificile. Copiii sunt mai cooperanți dacă nu luăm chiar totul în serios; ei colaborează mai bine când, în joacă, le propui lucruri mai puțin plăcute pentru ei.

Una dintre metodele preferate pentru atragerea cooperării cu David constă în a fi jucăușă cu el.

Exemplu

Seara, în apropierea orei de culcare, David este întins pe covor, jucându-se cu mașinuțele lui preferate.

Eu: David, este momentul să speli dințișorii.

David: Nuuu, nu vreauuu.

Eu: Până te culci, dințișorii trebuie să fie curați. Cu ce periuță vrei să te speli, cu cea portocalie sau cea verde? Tu hotărăști. (Mă duc cu periuțele către el, zâmbind, mă întind lângă el, zâmbind.)

David: Portocalie!

Eu: Ce fac microbii în gurița ta? Dansează? Fac o horă mare? Hai să-i scoatem cu periuța portocalie din guriță! Haha, uite unul cum dansează!

David chicotește, îmi smulge periuța portocalie și fuge spre baie. Își spală dinții fericit și se tot uită în oglindă după microbii dansatori.

Exemplu: David, „puiul de leu”, este tare fericit să vină la masă alături de „leoaica mamă” care rage în drum spre masă.

Folosind umorul, atragem cooperarea cu David mult mai ușor. Ne gâdilăm și ne jucăm în drumul nostru către activitatea următoare.

Greșeala este o oportunitate de învățare

Greșeala este un prilej de a-l învăța pe copil ceva nou. Dacă greșește ceva, profită maxim de moment și arată-i cum să procedeze, ce să spună, cum să evite pe viitor greșeala. Nu sări cu reproșuri și pedepse.

Copilul va fi deschis să învețe dacă ne arătăm blânzi și calmi în acceptarea greșelilor.

Tratează capriciile copilului cu calm, fără a începe cu reproșuri. Dacă dorești să îi explici copilului ceva, fă-o când se liniștește și te va auzi. Conectează-te cu el, empatizează și apoi amintește-i limitele și de ce sunt ele importante în familia voastră.

Petrecerea timpului împreună

Timpul petrecut împreună cu copiii este esențial pentru creșterea lor sănătoasă din punct de vedere emoțional. Familia se consolidează și se echilibrează petrecând timp de calitate împreună.

Profită de fiecare moment pentru a vorbi cu copilul tău: la micul dejun sau în drumul spre școală, glumește, discută și improvizează jocuri rapide.

Seara stai alături de copil până adoarme și citește-i povești.

Noi petrecem cât mai mult timp alături de David, ne bucurăm de fiecare activitate făcută împreună. În acest fel îl ajutăm să-și întărească încrederea în sine și să-și exprime emoțiile. Îl încurajăm să devină autonom și îi favorizăm deschiderea către ceilalți și către mediul în care trăiește.

Atrage cooperarea și empatizează cu copilul

Reciprocitatea este un dar, nu se impune. Cooperarea și schimbul sunt atitudini ce trebuie implementate sănătos încă de la primii pași ai copilului, pentru bunăstarea familiei și cooperarea tuturor membrilor acesteia, respectând munca celuilalt și ajutând când este nevoie.

Noi avem o regulă în casă: Cine împrăștie strânge, cine murdărește curăță.

David fuge la cutia cu șervețele să-și strângă laptele vărsat pe masă de fiecare dată. A învățat că munca celorlalți trebuie respectată și că este responsabil să-și strângă jucăriile, să ude floarea lui preferată. Pentru că toți membrii familiei au responsabilități în familia noastră.

Empatizați, ascultați, înțelegeți, rezistând tentației de a învinovăți și reproșa.

Empatia este primul pas în cooperarea cu copilul, ce duce la o relație armonioasă pe termen lung.

Exemplu

David se joacă violent cu o jucărie, o trântește. Îi spun să se liniștească, dar el mă ignoră.

David vine la mine și începe să țipe, aproape plângând, că jucăria s-a stricat.

David: Mami, mami, jucăria mea s-a rupt!

Eu: Oh, îmi pare rău. Ți-a plăcut atât de mult această jucărie. Ești trist că s-a rupt.

David: Da… am aruncat-o și s-a stricat.

Eu: Ai vrut să vezi ce se întâmplă dacă o arunci.

David: Daaa, mă jucam.

Eu: Acum înțelegi că, dacă o arunci, se strică.

David: Da, dar hai să o lipim, punem lipici, mami? Nu o mai arunc!

Am lipit împreună jucăria de plastic, iar el a revenit la joc fericit. Am rezolvat problema într-un mod pașnic, fără ca eu să-l cicălesc, să-i țin morală sau să-i demonstrez că nu îi mai cumpăr nimic. A găsit singur soluția și am rezolvat problema împreună.

Faptul că nu l-am acuzat („e vina ta, ai rupt-o”) nu l-a mai pus în defensivă, să se apere, și nu a mai declanșat, după sine, reacția de furie și capriciu.

David s-a simțit înțeles. Am empatizat cu el și supărarea lui, i-am validat sentimentele și, în final, a decis singur să se joace calm, fără să mai trântească jucăria.

Educarea copilului cu respect, cu iubire și dăruire, prin prezență, ascultare și observarea nevoilor lui, te va face să ai un copil încrezător cu adevărat, draga părinte. Parentingul conștient te poate ajuta în interacțiunea cu copilul tău, pentru dobândirea de noi cunoștințe și aptitudini de care ai atâta nevoie pentru a obține cooperarea copilului tău. Dacă dorești să citești mai multe despre conectarea cu copilul.