Gradinita este primul pas catre socializare a copilului, un pas important in viata lui, care trebuie tratat cu blandete si intelegere din partea parintilor pentru o acomodare cat mai usoara. Copilul experimenteaza pentru prima oara necunoscutul fara mami, fara tati, intr-un mediu nou si persoane necunoscute.
Imi amintesc si acum emotiile prin care am trecut, plansul din miez de noapte, la gandul ca se apropia timpul ca David sa mearga la gradinita. Simteam frica si teama, parca se rupea ceva din mine la gandul ca il voi lasa singur acolo.
Imi faceam tot felul de scenarii in minte, ma simteam vinovata la gandul ca il voi lasa acolo singurel, eram anxioasa si plangacioasa mai mereu. Caci frica de separare se petrece si la mama, chiar daca mama este o fiinta matura si constienta, aceasta frica nu iti da pace, pana nu te confrunti cu situatia in sine si descoperi ca nu a fost chiar atat de greu!
La cate ganduri mi-am facut, cata anxietate si frica de separare am simtit, in momentul in care a trebuit sa il las la gradinita, totul a fost mai usor decat mi-am imaginat, si am rasuflat usurata cand am inceput sa il vad pe David fericit la gradinita si dornic sa isi revada prietenii. Din pacate, nu a apucat prea multe luni de gradinita, caci a venit pandemia iar gradinita s-a inchis pe 13 martie, pet imp de vara nu l-am mai dus, iar acum, in septembrie incepem iar, la o gradinita noua, caci schimbam domiciliul. Speram ca acomodarea la noua gradinita sa fie una la fel de usoara ca prima oara!
David, de la 2 ani a ramas cu mama mea acasa pana am considerat ca este oportun si pregatit sa mearga la gradinita. In jurul varstei de 2 ani si 10 luni a mers la gradinita iar adaptarea la gradinita, a fost mult mai usoara decat mi-am imaginat si auzit de la mamicile cu experienta.
Multi copilasi incep gradinita sau cresa curand, si sunt convinsa ca tu, mamica draga, ai ales locul care se potriveste cel mai bine nevoilor celui mic, caci doar tu iti cunosti copilul cel mai bine. Cu toate acestea simti ingrijorarea aceea ce nu te lasa sa dormi, si te intrebi:
Oare va intelege puiul meu ca il voi lua inapoi acasa?
Oare va fi bine ingrijit?
Daca va plange, va gasi empatie si blandete din partea educatoarei?
Daca se va simti abandonat de mine?
Toate aceste intrebari erau si in mintea mea, pana cand m-am vazut in fata gradinitei. Mi-am adunat toata forta interioara si am pus in practica tot ce citisem si auzisem ca este bine sa fac, pentru binele copilului si al meu!
Eu am ales pentru David, o gradinita in care m-au lasat sa il acomodez treptat cu locul, inainte de a-l lasa acolo singur. Am mers la gradinita sa cunoastem locul impreuna si timp de o saptamana, mergeam doar o ora in vizita, vorbeam cu educatoarele si David se juca in gradina cu copiii din gradinita! Apoi am inceput sa il las singur cate o ora, doua, apoi pana la pranz.
David m-a surprins, iar acomodarea la gradinita a fost rapida, si mult mai usoara decat am crezut eu ca va fi! A plans si el, majoritatea copiilor plang cand se vad separati de parintii lor, dar important este ceea ce ii transmiti in momentul despartirii.
Este foarte normal ca copilul sa opuna o anumita rezistenta, gradinita este un loc nou, necunoscut, iar copilul are nevoie de siguranta ta, de zambetul tau in momentul acela de rezistenta! Are nevoie sa stie ca te vei intoarce dupa el si il vei lua acasa, ca locul in care ramane este un loc nou, in care va descoperi lucruri frumoase si tu, mami, esti bucuroasa ca el isi va face prieteni noi.
Impartasesc cu tine cateva dintre lucrurile care m-au ajutat pe mine in acomodarea lui David la gradinita!
- Incearca sa nu ai asteptari, adica….Nu te astepta ca al tau copil sa nu planga in primele zile, este absolut normal sa o faca, iar daca nu o va face, va fi o surpriza placuta pentru tine!
- Pregateste-l dinainte. Eu, cu doua saptamani inante, am inceput sa-i povestesc ce este gradinita, ce va face acolo, am cumparat carti cu povesti despre gradinita, am vizitat gradinita din afara, i-am aratat strada, casa, gardul si cum copiii intra cu parintii lor in gradinita, apoi parintii pleaca si se intorc la pranz dupa ei.
- Chiar daca la inceput va fi dificil, il vei vedea plangand, si nu vei avea inima sa il lasi plangand, incerca sa zambesti, transmite-i siguranta, ca ai incredere in el si in educatoare. Eu ii spuneam lui David, in momentele de despartire ca Madalina, educatoarea lui este prietena mea, si daca ii va fi dor de o imbratisare, ea il va strange tare in brate pana va veni mami.
- La noi a functionat foarte bine, ca el sa isi ia o jucarie mica pana la gradinita, iar cand ajungeam acolo, fie o punea in ghiozdanel, fie pe o etajera sus in camera de lucru. In acest fel, nu se mai simtea singur si daca ii era dor de casa putea privi.
Il intrebam in fiecare dimineata: – “David cu cine mergi azi la gradi? Cu masinuta “Cars rosie” sau azi il iei pe Pluto?” Cateodata raspunsul era: – “Nu veau a gadinita.”
Iar eu deveneam jucausa si il bagam pe Pluto la inaintare: – “Pluto vrea la gradinita azi, ii este dor de Luca prietenul lui, off ce trist este Pluto ca David nu vrea la gradi!”
David zambea si coopera mai usor! Daca stim sa ne adaptam la lumea lor jucausa, totul devine mai usor! Citeste mai mult despre relatia armonioasa parinte-copil.
- Nu pleca niciodata fara sa ii spui, doar pentru a nu-l vedea plangand. Copilul isi poate pierde increderea in tine, se va simti parasit, nesigur si va simti o teama si mai mare ca mama nu se mai intoarce!
- Zambeste-i si spune-i exact cand te vei intoarce, copilul nu are notiunea timpului, nu ii poti spune ca te vei intoarce la 12, dar ii poti spune ca dupa masa de pranz sau dupa somn vei fi in fata usii!
- O data inceputa gradinita, incearca sa nu il expui la multe schimbari deodata, mentine o rutina si aceleasi obiceiuri pentru ca copilului sa ii fie mai usor. David inca purta pampers cand a mers la gradinita si mi s-a recomandat sa nu il scoat inca, ca sa nu il expun la multe schimbari. Dupa doua luni de gradinita am scos si pampersul.
Mami draga, stiu ca nu iti este usor, si eu am trecut prin asta, poate te simti „vinovata”, poate simti aceiasi frica pe care am simti-o si eu, dar NU UITA, esti o mama la fel de buna, cea mai buna mama pentru copilul tau, chiar daca copilul va plange la despartire, este un lucru perfect normal. Copilul tau va trece intr-o etapa noua, incepe o calatorie frumoasa in descoperirea vietii! Cu blandetea si intelegerea ta, va gestiona intrarea in colectivitate cu mult mai multa usurinta! Succes mami draga!
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
sursa poze: arhiva personala
