Femeia este binecuvantata pentru minunata experienta a celor noua luni de sarcina, pentru miracolul nasterii, pentru experienta alaptarii, pentru ca doar noi femeile putem produce lichidul magic si unic cu care ne hranim bebelusii. Pentru toate acestea sunt recunoscatoare ca sunt femeie.
Am ales sa nasc natural, desi in Romania nasterea naturala este in scadere masiva. Nu m-am lasat influentata de povestile auzite, cum ca nasterea naturala este una „horror”, si nici de medicii sceptici. Provin dintr-o familie numeroasa, mama mea dand nastere la patru copii pe cale naturala, fara medicatie. Sora mea a nascut natural in Italia, la noi nu a avut curaj, temandu-se de o cezariana abuziv facuta de medic. Stiam ca pot naste natural, ma simteam puternica si eram mandra de curajul meu. Din pacate nasterea naturala la noi in tara a devenit un adevarat curaj, nicidecum o experienta unica ce merita traita din plin.
Vestea ca sunt insarcinata nu a fost o surpriza, deoarece ne doream un copil si planuisem asta. S-a intamplat rapid, in ciuda varstei mele, eu avand 35 de ani. Am inceput sa cercetez, sa citesc, sa caut doctori pro nastere naturala in Romania, sa caut review -uri despre nasterile naturale din diverse spitale din Bucuresti. Pe tot parcursul sarcinii am fost foarte activa, eu fiind o persoana energica, m-am plimbat de la spitale de stat pana la spitale private, in cautarea doctorului empatic cu dorintele si cerintele mele.
Experienta nasterii, poate nu ar fi fost la fel de minunata, daca nu as fi fost dornica de informare. Am descoperit cursul prenatal de nastere naturala HypnoBirthing sustinut de Andreea Dascalu si am participat cu sufletul la gura la fiecare curs, am asimilat fiecare informatie cu o sete incredibila. Am inteles ca nasterea nu presupune neaparat dureri si chinuri ale facerii. Nasterea mea poate fi calma, blanda, lasandu-mi corpul si mintea sa lucreze, controlandu-mi durerea prin tehnicile de respiratie, pregatindu-ma mental pentru cel mai frumos moment al vietii mele. Nastere naturala Hypno! Nasterea mea unica!
Am decis sa nasc la Medicover cu Dr Catalin Haiduc. Andreea a acceptat sa imi fie doula la nastere. Deschiderea lor catre dorintele mamei, acceptarea doulei in sala de nasteri, planul de nastere și ora magica au fost criterii definitorii in alegerea spitalului si a medicului.
In dimineata de 29 noiembrie am fost la control, eram in apropierea datei estimative de nastere – 1 decembrie, dar bebe nu era hotarat inca. Contractiile dureroase au inceput sa apara imediat ce am revenit acasa de la medic. Nu m-am impacientat, am luat un NoSpa la sfatul medicului si am asteptat. Pe parcursul zilei am gatit, am facut curat, am repetat tehnicile de respiratie si am ascultat muzica preferata. Seara am inceput sa pierd din dopul gelatinos, stiam ca din moment in moment putea sa mi se rupa apa si cel mai indicat ar fi fost sa ajung la spital.
Seara, travaliul se declansase, simteam contractiile din ce in ce mai dureroase, mai dese, dar totusi neregulate. Apa nu se rupsese, am hotarat sa aman plecarea catre spital, stiam cat de important era sa ma relaxez intr-un mediu cat mai intim. Toata noaptea am petrecut-o in pat respirand pe contractii din ce in ce mai dureroase si atipind cand se opreau.
Il simteam pe sotul meu langa mine respirand alaturi de mine la fiecare contractie a mea. In ciuda durerilor, ma simteam relaxata, vizualizam nasterea mea usoara si cervixul deschizandu-se. In jurul ore de 6:30 dimineata, simteam durerea contractiilor foarte apasatoare pe sezut, stiam ca asta insemna apropierea momentului. M-am uitat la Bogdan, sotul meu, si i-am spus ca este momentul sa mergem la spital. Eu eram senina si relaxata, in ciuda faptului ca abia reusisem sa atipesc de cateva ori printre contractiile durereroase. Sotul meu, speriat mi-a replicat cu glas tremurand: „ Iubi, eu nu sunt pregatit”. Am zambit, pentru ca eu eram pregatita si am asteptat momentul acesta timp de 41 de saptamani.
La spital am ajuns in jurul ore 8 dimineata, medicul de garda m-a anuntat ca aveam deja dilatatie 3, 4 cm, am urcat in salon, timp in care mi-au luat tensiunea, mi-au aplicat o branula in caz de urgenta, eu fiind convinsa ca nu doresc nimic medicamentos. Dupa monitorizarea bebelusului in jur de ora 10 dimineata, mi-au mai facut un control si aveam dilatatia 7, 8 cm. In mare graba am mers in sala de nasteri, moasa zicandu-mi ca sunt norocasa ca m-am dilatat atat de repede.
Doctorul mi-a rupta apa, dar contractiile mele sau rarit, si dilatatia nu era inca completa. In sala de nastere au ramas cu mine, doula Andreea si moasa. In acele momente m-am simtit sprijinita, inteleasa, m-au facut sa rad, eram in cadrul intim, perfect pentru nasterea blanda pe care mi-o doream cu ardoare. Am simtit dureri, dureri pe care le acceptam cu drag, pentru ca ele aveau sa imi aduca cel mai frumos cadou, pe David, baietelul meu frumos.
Dupa mai bine de 3 ore de asteptat, contractiile mele nu erau regulate, apa fiind rupta, Dr Haiduc mi-a cerut permisiunea sa imi administreze oxitocina pentru a ma ajuta sa am contractiile ideale pentru expulzie. Momentul nasterii a venit natural, am ascultat indicatiile medicului, respiram, dar contractiile erau atat de dese ca simteam ca nu mai am aer. Mi-au administrat un tub de oxigen, iar eu am impins doar la indicatiile medicului. David a ales sa se nasca pe 30 noiembrie la ora 15:25, cu dubla circulara in jurul gatului.
Mi l-au pus pe piept imediat, am avut parte de ora magica, timp in care am fost ingrijita. Mi-am imaginat acel moment de mii de ori. Imi imaginam ca voi plange in hohote cand il voi avea pe pieptul meu. Momentul a fost atat de emotionant incat eu am zambit continuu, nu am putut varsa o lacrima, il priveam pe David si ii vorbeam, ii spuneam cat de mult l-am asteptat, bebele meu iubit ce ma lovea cu piciorusele mici in burtica.
Pe tot parcursul sederii in spital nu am putut inchide ochii prea mult, eram complesita de emotie si fericire. Ma uitam doar la minunea pe care o tineam in brate si nu vroiam sa il mai pierd din ochi. Experienta nasterii a fost una ravasitor de emotionanta si este una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele.
Citesti mai multe despre conectarea cu copilul.
Sursa foto: arhiva personala
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
