Copilul nu ma asculta! Este o afirmatie pe care am auzit-o de multe ori din gura parintilor in parc, la locul de joaca, pe vremea cand nu eram in pandemie si socializam bucuroasa fata in fata cu mamici de prichindei.
“Copilul nu ma asculta!”
“Ii repet de cinzeci de ori si parca nu ma aude.”
“Ii spun Nu alerga si el alearga mai tare.”
Expresiile de mai sus, sunt plangerile multor parinti despre copiii “neascultatori.”
Printre cele mai valoroase cadouri pe care parintii le pot oferi copiilor, este educatia cu blandete si conectarea cu lumea jucausa a copilul.
Dar din pacate, multi parinti, cred ca disciplina trebuie impusa prin amenintari, cu expresii de genul: „daca nu asculti, nu mai primesti…” sau „daca mai faci asa, iti arunc jucariile” aceste amenintari le repetam poate zi de zi cu copiii nostri. Dar oare ajuta?
Conform unui studiu realizat de Unicef, in Romania, inca se mai practica disciplina prin violenta. Studiul arata ca mai bine de 63% dintre copiii chestionati, sunt batuti de catre parintii lor.
Parintii cred ca copiii trebuie educati cu “nuiaua”, caci nu inteleg de vorba buna, crezand ca pe viitor, nu vor mai incalca regulile, pentru ca stiu ce ii asteapta! Asa sa fie oare?
Daca ma duc inapoi in trecutul meu….bataia, de care nu am fost scutita nici eu, amenintarile, cearta, morala, au trezit in mine, doar resentimente!
Aveam o dorinta imensa de a creste cat mai repede, si de a fugi de parintele violent, simteam ura, furie, si dorinta de razbunare! Si da, repetam “greseala”, pentru care am fost batuta, amenintata, certata etc…doar ca de aceasta data speram sa nu mai fiu prinsa! Se pare ca amenintarile si negatiile, au efect opus celui dorit!
Eu am observat la David, 3 ani si 8 luni, …..daca incep propozitiile cu NU, el face exact opusul.
– David, NU mai alerga! (El alearga mai tare!)
Creierul copiilor este in dezvoltare, in crestere, ei invata continuu, iar noi trebuie sa ii invatam cooperarea adaptandu-ne la copil si gasind solutii pasnice, blande si ferme pentru a-i disciplina.
Acest NU, spus inaintea oricarei adresari catre copil, creste necooperarea copilului, iar lucrurile pe care i le“interzicem“, devin o tentatie si o curiozitate si mai mare.
- Ce am invatat eu din cursurile de parenting si ce functioneaza cel mai bine cu David!
Folosesc termeni pozitivi!
Cand ne adresam copiilor, este cel mai potrivit sa folosim termeni pozitivi si contact direct, vizual. Eu incerc sa evit termenii negativi, “NU face asta. NU atinge. NU tipa…etc.
Functioneaza mult mai usor cooperarea cu copiii daca le spui CE SA FACA in loc de CE SA NU FACA.
Exemplu: David mergi incet pe langa mine! In loc de NU ALERGA! David cand aude NU, parca se activeaza pe exact opusul cererii.
Cu cat noi ne adresam copiilor mai respectuos, cu atat sansele noastre cresc in captarea atentiei lor.
Ii cer permisiunea copilului meu!
O alta cheie foarte importanta pentru abordarea celor mici este de a le cere permisiunea; „Imi permiti sa te ajut?”.
Copiii au nevoie, ca si noi adultii, sa se simta valorizati, respectati, importanti. De aceea cand ii ceri parerea si permisiunea intr-un un lucru, el va fi generos sa iti raspunda pozitiv de cele mai multe ori. Deoarece se va simti important si respectat.
Exemplu: „Ma ajuti sa pun masa, te rog, cu ajutorul tau masa va fi gata intr-o clipa. Multumesc!?”
Copilul va fi mult mai disponibil sa te ajute daca ii arati ca ajutorul lui este atat de important pentru tine. Functioneaza mult mai bine decat „Ajuta-ma sa pun masa!”
Ma asigur ca intelege regula!
Scopul nu este ca copilul sa respecte cu strictete o groaza de reguli pe care noi, parintii le impunem, ci sa ajunga sa isi poata regla in timp, propriul comportament, facand diferenta pe masura ce invata, intre bine si rau!
O regula, nu trebuie impusa, trebuie inteleasa de catre copil, aratandu-i consecintele nerespectarii regulii si ce implica aceasta, in asa fel incat copilul sa inteleaga ce asteptari avem de la el.
Ii explic consecintele si il las sa le vada!
Amenintarile nu conduc la nimic bun, dar aratandu-i consecintele actiunilor lui si implicandu-l in rezolvare, va intelege de ce regulile trebuie respectate si care sunt consecintele daca nu le va respecta.
Multi copii, mai ales cei energici si curiosi, ca David al meu, au nevoie sa vada pe propria piele consecintele faptelor lor. Asa ca l-am lasat de multe ori sa experimenteze consecintele imediate, dar, asigurandu-ma ca este in siguranta.
A simtit pe pielea lui nenumarate cazaturi de care l-am avertizat, dar pe care a vrut sa le simta pe genunchi. Acum cand il avertizez de un pericol, ma crede pe cuvant,…..aproape de fiecare data.
David a invatat din propriile greseli, l-am lasat sa vada consecinta imediata a alergatului pe asfalt! A venit la mine cu genunchii ciuruiti de julituri! -“Mami vleau un pastule pentu buba!”
Ii vorbesc pe un ton neutru!
Cand ne adresam copiilor este bine ca tonul sa fie neutru, pentru a nu se simti atacati. Este indicat sa nu punem accent pe ce a gresit si sa nu facem din asta o mare problema. Copilul se poate simti amenintat, sau chiar ii vei atrage atentia asupra acelui lucru, iar copilul se va orienta si mai mult catre lucrul interzis, simtind presiunea si nervozitatea noastra. Atunci cand nu dam o atentie sporita unui comportament negativ al copilului, acesta dispare in timp.
Nimic din ceea ce spunem nu se pierde, eu am constatat asta cu David. Dupa varsta de 2 ani, cand munca mea a inceput sa dea roade cu adevarat, iar David a inceput sa reactioneze pozitiv la anuminte cereri ale mele.
Copiii asculta si proceseaza, chiar daca noi credem ca ne-am batut gura degeaba. Multi copii au nevoie sa experimenteze pe pielea lor si apoi asociaza ceea ce tu i-ai spus si incep sa colaboreze. Noi, parintii, avem asteptari prea mari de la omuletii nostri prea mici.
Ne-ar fi mai usor daca am reusi sa intram in lumea lor, sa fim jucausi si sa le atragem cooperarea prin mijloace intelepte si blande. Citeste mai mult despre relatia armonioasa parinte-copil.
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
sursa foto: unsplash.com
