Cuvantul cheie, simplu, ce defineste in viziunea mea rolul parintelui constient este „constientizarea”.
Parintele constient isi iubeste copilul neconditionat, fiind constient ca nu poate forta schimbarea si isi accepta copilul exact asa cum este. El intelege ca greseala este o oportunitate de invatare, ghidandu-si copilul cu blandete si empatie in caruselul procesului de invatare. Parintele constient alege auto-educarea, fiind constient de comportamentul sau fata de copil, si se straduieste sa il imbunatateasca in fiecare zi. Este receptiv, atat la nevoile fizice, cat si la starile emotionale ale copilului.
Eu am ales sa fiu mama constienta pentru David, si zi dupa zi, lucrez la imbunatatirea comportamentului meu de mama constienta.
Nu este usor deloc, ba chiar este al naibii de greu cateodata, din cauza paradigmelor acumulate pe parcursul vietii mele.
Am fost crescuta de bunici pana la varsta de 7 ani. Amintirile legate de copilaria mea la bunici sunt pline de blandetea lor, siguranta si iubire lor neconditionata.
Nu pot spune acelasi lucru despre anii ce au urmat alaturi de parintii mei, unul autoritar, rigid si cateodata violent. Celalalt depresiv, neputincios, fiind victima propriilor alegeri. Ambii incapabili in gasirea echilibrului familial pentru cresterea noastra. Cred cu tarie ca o contribuitie majora la constientizarea mea asupra impactului pe care il au alegerile si comportamentul meu fata de copil, a avut-o cresterea blanda, calda si iubitoare a bunicilor mei.
Pana la venirea pe lume a puiului meu nu mi-am analizat prea adanc trairile copilariei, dar dupa nasterea lui David am regasit in mine copilul fragil, sensibil si nesigur pe el. Am retrait clipe mai putin fericite din copilaria mea, si am constientizat nevoia disperata de informare in cresterea lui David. Imi doresc sa il cresc cu blandete, dar imi doresc sa o fac si responsabil. Sa fiu un parinte echilibrat, bland, ferm, cu limite clare si rezonabile.
Am descoperit ca toate aceste lucruri le poti invata, daca esti deschis catre educarea constienta. Eu am urmarit cu drag cursurile de parenting ale Uraniei Cremene; in paralel, am citit cartile scrise de Adele Faber si Eleine Mazlish, experte recunoscute international in domeniul comunicarii intre adulti si copii, cunoscute in lume pentru fabuloasa carte „ Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte”.
Aplic metodele invatate in comunicarea cu David. Cu fiecare zi ce trece, sunt din ce in ce mai constienta de evolutia mea ca parinte constient. Vazand imbunatatiri in comunicarea si atragerea cooperarii cu David, ma motiveaza sa fiu perseverenta in aplicarea metodelor invatate.
Voi imparatasi cu voi o metoda invatata si aplicata constient, in viata de zi cu zi cu David, baietelul meu de 3 ani. De asemena va voi exemplifica, cum as fi procedat daca nu as fi invatat cooperarea cu copilul meu si cum procedeaza majoritatea parintilor.
Una dintre metodele ce dau roade in atragerea cooperarii cu David, consta in a fi „jucausa” si a nu ma pune pe pozitie de lupta cu el.
Exemplu 1: -Aplic metoda cooperarii folosind umorul
Seara, in apropierea orei de culcare David este intins pe covor jucandu-se cu masinutele lui preferate.
Eu: David este momentul sa speli dintisorii.
David: Nuuu, nu vleauuu.
Eu : Pana te culci dintisorii trebuie sa fie curati. Cu ce periuta vrei sa te speli, cu cea portocalie sau cea verde? Tu hotarasti. ( ma duc cu periutele catre el zambind, ma intind langa el zambind).
David : „Potalie”!!! il aud strigand. (David iubeste culoarea portocaliu).
Eu: Ce fac microbii in gurita ta? Danseaza? Fac o hora mare? Hai sa-i scoatem cu periuta portocalie din gurita! Haha, uite unul cum danseaza!!!
David chicoteste, imi smulge periuta portocalie si fuge spre baie. Isi spala dintii fericit si se tot uita in oglinda dupa microbii dansatori.
Exemplul 2: Cum as fi procedat -pe modelul parintelui neinformat
Seara, in apropierea orei de culcare David este intins pe covor jucandu-se cu masinutele lui preferate.
Eu: David este momentul sa speli dintisorii.
David: Nuuu, nu vleauuu.
Eu : Treci imediat la baie sa te speli pe dinti! ( ma infurii deja, stiind ce lupta duc cu el in fiecare seara).
David : „Nuuu, nu vleauuu. Nuuu, nu vleauuu. Nuuu, nu vleauuu.
Eu: Ma tot rog in fiecare seara de tine sa iti speli dintii, m-am saturat sa ma rog de tine!!! (ma aplec si il iau cu forta la baie).
David urla si eu sunt plina de nervi. Il spal pana la urma, si ii arat cine este seful.
In primul exemplu David nu a simtit nevoia sa lupte cu mine, si sa refuza spalarea pe dinti, pentru ca am aplicat umorul si l-am lasat sa aleaga el cu ce se spala, in acest fel, el a simtit ca are controlul asupra situatiei.
Uitandu-ma la exemplul doi….imi vine sa plang numai gandindu-ma cum ar fi fost viata copilului meu fara cursurile si cartile de parenting citite. Viata noastra ar fi fost o lupta continua si eu as fi pierdut lamentabil si inconstient apropierea copilului meu.
Rolul și misiunea mea in aceasta viata este de a „fi mama constienta pentru copilul meu”, cresterea copilului meu este o responsabilitate extraordinara, pentru ca eu, parinte constient, contribui la crearea urmatoarei generatii de oameni.
Ziua in care am devenit un parinte constient a fost revelatoare, acea zi in care am realizat ca exista si alte metode decat cele insuflate de catre „batranii nostri”, pedepse, critica si lupta continua pentru a-ti demonstra autoritatea in fata unei fiinte fragile.
Educarea copilului cu respect, prin prezenta, ascultare si observare a nevoilor lui, te va face sa ai un copil increzator cu adevarat, draga parinte.
Parentingul constient, te poate ajuta in interactiunea cu copilul tau, pentru dobandirea de noi cunostinte si aptitudini de care ai atata nevoie pentru a obtine cooperarea copilului tau. Daca doresti sa citesti mai multe despre conectarea cu copilul.
Sursa foto: arhiva personala
Multumesc ca ai ales sa urmaresti blogul meu. Daca ti-a placut articolul meu, si crezi ca merita sa fie citit de catre mame, tati si de ce nu, de catre bunici, te rog da-i un share pe Facebook.
