A fost o zi lunga, stresanta, multe lucruri de pus la punct, iar eu abia reusesc sa vorbesc cu sotul meu, caci David striga: Mamiiii, mamiii, mamiii.
Ii raspund: Da mami, ce este puiule? Parca nu ma aude, si continua sa ma strige……Mamiii, mamiiii…..
Are nevoie sa ii raspund si cu privirea, NU doar cu vocea. Continua sa ma strige, vede ca nu sunt acolo prezenta doar pentru el. Are nevoie de atentia mea constienta, de prezenta mea, si faptul ca vorbesc cu tati, stand in preajma lui nu este de ajuns. Are nevoie sa il privesc cand ii raspund, sa fiu atenta la el suta la suta……
Avem de pus la punct detalii importante legate de noua casa si nu ma pot concentra pe nimic….David ma striga toata ziua prin casa….Mamiiii, mamiii….
Sunt obosita si ii raspund raspicat, ma infurii ca ma striga intruna si tip la el. Apoi imi pare atat de rau…..nu are nicio vina el…iar eu mi-am pierdut rabdarea cu el, cu puiul meu mic!
David avea nevoie de conectare, avea nevoie de atentia mea in acel moment, de iubirea mea neconditionata, sa il vad, si sa ii raspund….cu atentie maxima. David incerca sa imi capteze atentia deoarece simtea ca nu eram prezenta doar pentru el, ca atentia mea era distribuita in mai multe parti.
Copiii au nevoie de atentia noastra si o cer prin diferite metode, pozitive sau negative.
Atunci cand copilul doreste sa se implice in tot ce faci tu, curios si dornic sa te ajute, el atunci are nevoie de conectare directa cu tine.
Lasa-l sa te ajute, chiar daca tu stii ca vei strange de doua ori mai mult in urma lui, arata-i ca este important pentru tine ajutorul lui, fa-l sa se simta IMPORTANT si UNIC.
Exemplu: „Multumesc pentru ajutorul tau, acum voi termina mult mai repede treaba in bucatarie!”
Copiii cauta atentia parintilor si prin comportamente deranjante. Atunci cand se urca pe masa, sau cand vorbesti la tel si incepe sa bata in lucruri, sa traga de lucruri pentru a le face sa cada. Prin toate aceste comportamente copiii vor sa transmita ca au nevoie de ATENTIA NOASTRA! Am scris intr-un articol mai mult despre acceptarea sentimentelor copilului.
In aceste momente, este nevoie sa ne oprim, sa ne oprim din tot ce facem si sa le acordam atentia de care au nevoie, sa ne conectam fizic cu ei, sa empatizam si mai ales sa ii asiguram ca-i iubim!
Ma cuibaresc in pat langa el dupa ce adoarme, si plang…..Imi pare rau ca am tipat la tine copil frumos, nevinovat…ii simt mirosul, ii sarut manuta mica si imi cer iertare printre lacrimi.
Maine va fi o noua zi, iar eu ma voi trezi cu zambetul lui vesel…..
„Uite mami e soale afala!
Mamiii esti fumoasa!” Iar eu ma topesc….
Copiii ne iubesc neconditionat, ne iubesc cu adevarat, asa cum suntem noi, ei ne iubesc sincer! Noi am uitat sa iubim neconditionat, din prea multe griji si lucruri de facut, uitam sa ne bucuram alaturi de copiii nostri, si sa zambim la fiecare descoperire a lor.
Parintele constient din mine lupta cu propriile emotii si cu gestionarea lor…..Si imi promit ca maine voi fi mai buna decat azi….mai atenta la nevoile puiului meu. Constientizarea, este primul pas catre obiectivul meu de a fi o mama buna, mai buna decat am fost ieri, si cea mai buna mama pentru copilul meu! Citeste mai multe despre rolul parintelui constient.
Mulțumesc că ai ales să urmărești blogul meu. Dacă ți-a plăcut articolul meu, și crezi că merită să fie citit de catre mame, tați si de ce nu, de către bunici, te rog dă-i un share pe Facebook.
