Parintii isi doresc ce-i mai bun pentru copiii lor, nu ma indoiesc de acest lucru niciodata. Multi parinti investesc foarte mult in educatia copilului, pentru a fi pregatiti pentru viata. Isi doresc ca acestia sa aiba cunostintele si abilitatile necesare pentru a obtine un job mai bun decat au putut avea ei. Acesti parinti isi doresc copii perfecti, iar pentru a realiza acest lucru, nu ezita sa-i inscrie la diverse activitati extracurriculare, incarcand timpul copiilor foarte mult. Dureros este ca acesti parinti cred ca o fac „pentru binele copiilor”, umplandu-le timpul mereu cu activitati diverse.
Dar oare este de ajuns? Oare investitia in educatia copiilor este suficienta pentru a creste cu adevarat un copil fericit si un viitor adult de succes si cu adevarat multumit de viata lui? Oare presiunea inutila pusa asupra copiilor nostri nu-i priveaza de copilarie, si in loc sa dezvoltam in ei adulti de succes, ajungem sa crestem viitori adulti dezechilibrati emotional?
Sub presiune, majoritatea copiilor se supun si obtin rezultatele pe care parintii lor le doresc, dar pe termen lung acest lucru nu functioneaza. Copiii se vor simti extenuati, presati, iar acest lucru conduce catre obedienta, gandirea limitativa si nu creativa, limitandu-le abilitatile independente ce ii pot conduce cu adevarat catre succes.
Copiii au nevoie de spatiu si libertate, au nevoie sa se plictiseasca, ca sa isi poata descoperi creativitatea, si propriul drum in viata. Copiii privati de aceste lucruri nu vor putea lua decizii, nu vor putea sa experimenteze si sa isi dezvolte personalitatea, si mai tarziu propria identitate. Copiii nu trebuie privati de bucurie si distractie maxima.
Copiii ar trebui sa invete distrandu-se, nicidecum punand presiune pe ei, acest lucru le rapeste copilaria. Permite-i sa greseasca, fa din greseala o oportunitate de a-l invata ceva, lasa-l sa piarda timpul, sa se plictisesca, sa aiba libertatea de a se juca liber cu alti copiii, doar in acest mod ii faci imaginatia sa zboare si sa devina autonom. Asteptarile mari de la copiii nostri, pun presiune si responsabilitate pe umerii lor mici, ce au atata nevoie de joaca!
Cand parintii se concentreaza mai mult pe rezultate decat pe efort si progres, copilul isi pierde motivatia launtrica, el va intelege ca rezultatul final conteaza mult mai mult decat drumul in sine. In consecinta, sunt sanse mari ca copilul cu timpul sa fie demotivat sa invete, sa progreseze, cautand rezulatele imediate, nicidecum placerea traseului parcurs catre rezultat.
Frica de esec este un sentiment ce ne urmareste pe multi dintre noi. Sentimentul acesta se datoreaza conceptiei noastre gresite fata de succes, ce ne-a fost insuflata de parintii nostri. Impingerea copilului de a fi perfect, de a avea mereu succes in tot ceea ce face, sadeste in el teama de esec.
Asadar, copiii pe care punem presiune, contrar asteptarilor noastre, au sanse mari sa esueze ca adulti, in a fi independenti si intreprinzatori, acceptand mediocritatea deoarce se tem de un esec. Presiunea pusa pe copil, de a sti cat mai mult de la o varsta cat mai frageda, sa invete sa numere, sa citeasca daca se poate chiar din gradinita, conduce la sentimentul ca niciodata nu este suficient si ca pentru a fi acceptati si mai ales iubiti, trebuie sa fie fix cum vor parintii lor. Am scris mai multe despre importanta validarii sentimentelor copiilor nostri.
Copiii care cresc cu aceasta idee devin adulti dezechilibrati emotional, cu stima de sine scazuta, dependenti de opiniile celorlalti, traind mereu cu intrebarea: „Ce zic ceilalti despre mine?”. Eu toata viata am auzit aceasta intrebare…. si sunt convinsa ca ati auzit-o si voi: „Ce o sa zica lumea…daca….?”.
Aleg sa am un copil fericit!
David nu trebuie sa fie cel mai bun, trebuie doar sa fie fericit, iar pentru a-l face fericit lucrez la constientizarea mea de parinte, iubindu-l neconditionat, in orice moment. Ii arat ca este in siguranta cu mine, il protejez si ii accept sentimentele, si atunci cand face cate un tantrum, dar si atunci cand imi acopera obrajii cu „multi pupici”. Experienta de a fi mama, nu este inconjurata doar de zambete si voie buna!
Ii acord timp de joaca libera si creativa fara sa intervin, ma bucur privindu-l cum lupta cu eroi imaginari, transformandu-se din masina in robot si invers, incurajandu-i pasiunea pentru masini.
Sa nu uitam ca fiecare copil este unic, si are propriul ritm de asimilare si de invatare iar presiunea asupra lui pe termen lung duce doar la efecte negative asupra emotivitatii copilului.
Cel mai bun mod de a le cultiva pasiunea pentru lectura este timpul petrecut alaturi de ei, citindu-le, explorand, petrecand timp de calitate cu ei in fiecare zi. Copiii au nevoie de jocuri creative alaturi de parintii lor. Asta ii va face copii fericiti. Hai sa ne lasam copiii sa exploreze, sa-i invatam sa ia decizii singuri, sa stie sa aleaga responsabil ce le place si ce ii face fericiti. Copilul trebuie sa se bucure de calatoria vietii si de libertatea copilariei, iar noi parintii avem datoria de a le acorda timp, rabdare si conectare. Daca doresti sa citesti mai multe despre conectarea cu copilul.
Sursa foto: unsplash.ro
Multumesc ca ai ales sa urmaresti blogul meu. Daca ti-a placut articolul meu, si crezi ca merita sa fie citit de catre mame, tati si de ce nu, de catre bunici, te rog da-i un share pe Facebook.
